Pokemon, Doamne, cât te-am așteptat! Acum, că în sfârșit e aici, trebuie să îi facem și un review, nu? Lăsăm la o parte toate amintirile alea dulci cu Chipicao ( apropo, încă se mai găsește prin magazine, ultima oară parcă aveau campanie cu How to Train your Dragon ), cele sărate cu Lays și toate nebuniile ( o să caut o poză cu colecțiile mele de când eram mică ), îi uităm pe Ash și Brock, nu ne mai gândim la miile de pași făcuți în PokemonGo ( eu am început cu Pikachu, muahahahaha!! ) și lăsăm la o parte toată nostalgia și încercăm să fim cât mai obiectivi, bine? Ok, să începem.

 

POVESTEA 8,5/10

Povestea începe într-un orășel prototip, Ryme City, singurul oraș în care oamenii conviețuiesc cu Pokemonii. Personajul principal: Tim, un tânăr care și-a pierdut tatăl. Trist, foarte trist. Ce e interesant la tatăl lui Tim. Well… este un detectiv care și-a băgat codița prin oala multora care făceau năzbâtii alături de partenerul său. Ghiciți cine? Yup, Pikachu!! Oh, Doamne!! Pika, pika! Stai, scuze, am zis că lăsăm deoparte nostalgia. Of, dar n-ai cum!! E Pikachu!!! E atât de dulce!! Ați văzut trailerele, nu?

Bun, revenind… problema e că o dată cu dispariția tatălui lui Tim a dispărut și o bună parte din memoria lui Pikachu. Csf? N-ai csf? Eh, ba… Pikachu are. Bine că avea adresa trecută în interiorul șepcăliei și că nu a uitat să citească. Doar cu adresa asta, micuțul nostru Pikachu pornește la drum, îl întâlnește pe Tim șiii… are o mare surpriză. La fel ca tatăl său, Tim înțelege ce spune Pikachu. De fapt, e singurul om ( în afară de tatăl lui ) care îl poate înțelege pe Pikachu ceea ce ușurează cu mult interacțiunea dintre cei doi, dar îi și dă savoare. Fără prea multe indicii la îndemână, cei doi pornesc pe urmele detectivului dispărut. Cum se încheie totul? Aflați voi în cinema. Ce vă mai dezvăluim: sunt multe easter eggs pe care cu siguranță o să le descoperiți cu plăcere dacă sunteți fani pokemoni.

 

UMORUL 9/10

Da, da, film pentru copii, umor pentru copii. Da și nu prea. Ryan Reynolds a reușit să strecoare el pe ici pe colo câte o glumiță… mai de adulți, dar atât de insesizabilă încât o să zboare pe lângă cel mic ( cam la fel cum au zburat pe lângă noi gluma cu “Dad’s Trophy” din Laboratorul lui Dexter sau versurile melodiilor pe care le cântam cu atâta pasiunea când eram mici ca apoi să ne dăm seama, mari fiind, că alea nu erau versuri de copii… ). Și apropo de Ryan – la un moment dat uiți complet că tot el e Deadpool ( bine, Deadpool n-o să uite că a fost vocea lui Pikachu în mod clar ), adică te prinde filmul atât de bine, iar replicile sunt atât de dulci, simpatice și haiose, încât te lași purtat de el. E un film numai bun de văzut, atât singur, cât și cu un pitic lângă.

 

ACȚIUNEA 8/10

Hai să fim serioși, e un film de copii, oarecum polițist, dar asta nu înseamnă că e lipsit de acțiune. Nu, nu! Avem și niște bătăi între pokemoni, luptele alea din arenă cu care am crescut. Care ne-a plăcut nouă cel mai mult? Pikachu vs. Charizard. Amuzantă fără doar și poate ( un șoricel pufos, de jumătate de metru, contra unui dragon fioros de 1,7 m și vreo sută de kile ), dar și surprinzătoare. Te ține în priză și chiar ai emoții pentru micul detective. Apar și niște Blastoise prin arenă, e… e ce trebuie!

 

CGI-UL 10/10

Aici nu încape urmă de discuție: notă maximă!! Pokemonii sunt atât de bine făcuți încât par 100% reali! Cei pufoși sunt pufoși, cei musculoși sunt musculoși, cei fioroși sunt fioroși, dar, Doamne! Ce detaliu! Câtă muncă! Fiecare grimasă se vede impecabil, fiecare firicel de păr, fiecare solzișor! Da, ne-a mulțumit pe deplin!

 

NOTĂ GENERALĂ: 8,75

 

Eh, cam asta a fost. Vouă cum vi s-a părut Pokemon: Detective Pikachu? Lăsați-ne părerile voastre în comentarii.

 

Pe data viitoare!

Bianca