Atunci când te confrunți cu 14.000.605 de rezultate posibile, presiunea e destul de mare ca povestea ta să fie una surprinzătoare și satisfăcătoare, dar nu îți faceți griji, Marvel a reușit!

 

Înainte de a începe, simt nevoia să te avertizez că ar trebui să te oprești aici dacă nu vrei să îți iei spoilere. Bine, ar fi trebuit și să eviți să citești teoriile care au tot circulat pe net ( God, uneori am impresia că toate teoriile alea sunt de fapt lansate de scenariști pentru a ne induce în eroare…hmm…teorii conspiraționale ) pentru că, eu una ( și alte zeci/sute/mii/milioane de oameni ) mi-am cam luat spoiler de acolo fără să vreau.

Încă un avertisment: dacă nu ești un geek suficient de mare încât să fi citit TOOATE comicsurile, dar ești unul suficient de pasionat încât să citească diverse articole scrise de oamenii de mai devreme despre te miri cine a mai mânuit cu succes Mjolnir, Infinity Gauntlet sau alte minunății… din nou, ți-ai luat spoiler…

 

Bun, acum că aproape ți-am distrus plăcerea filmului, îți mai dau un ultim avertisment. Dacă continui să citești de aici în jos fără să fi văzut filmul, (wo)man, you’re kinda of sadistic. ( I like that 😉 )

 

POVESTEA 9/10

Oh, Doamne… mai trebuie să spun ceva aici? Ah, da: e cel mai PROST film din universul Marvel la care să mergi pentru prima dată ( așa cum a făcut un văr de al meu care nu a văzut NICIUN film Marvel…până ieri și-anume Endgame ).

Never mind, hai să te chinui puțin. Primele 15 minute sunt trailerele puțin explicate. Mare nebunie, oameni dispăruți, Thor în depresie, Tony Stark plutind prin spațiu de 21, pardon 22 de zile, fără mâncare, fără oxigen. De plistiseală sau de nevoie, Tony leagă o prietenie cu Nebula, care descoperă că relațiile interumane ( mă rog, inter…aliens sau…whatever, you got the point ) pot fi chiar drăguțe, nu pline de ură, violență, dezmembrări și orice a mai învățat-o Thanos. Long story short, cei doi au ajuns pe Terra prin intermediul unui mag apărut din neant pe nume Captain Marvel. Pe pământ, mare nebunie: caută oamenii dispăruți, caută-l pe Thanos. Oh, și ghici ce: l-au găsit în Grădina lui frumoasă. Omul se retrăsese la fermă și se apucase de agricultură. Ce să și faci după ce distrugi jumătate din toate ființele vii din univers pe motiv că nu există resurse suficiente? Te apuci să faci acele resurse… nu mai bine făcea asta de la început? Sau, nu știu…dubla resursele? Mă rog, e Thanos… știi tu, The Mad Titan, omul îndrăgostit nebunește de Moartea în sine. Ah, stai…asta era în comicsuri. Înapoi la poveste. Bun, l-au găsit, l-au ambuscat, Thor, de data asta, a țintit la cap, mănușa strălucitoare în căbănuța tipului mov, dar Pietrele, ia-le de unde nu-s. Fast forward 5 ani, lumea încearcă să se adapteze la noua realitate, Thor are o burtă pe măsura berii pe care a ingerat-o zi de zi în cantități industriale, Lang e eliberat de un șobolan, Tony și-a făcut o familie. Odada, ce drăguț! Eh, și de aici intervin acele minunate teorii legate de costume, de culori și de călătorii în locuri aproape imposibile. Gata, am distrus primele 30 de minute din film! Da, toate astea se întâmplă în prima jumătate de oră, iar filmul are TREI ORE!! ( apropo, nu bea prea mult suc și du-te la baie înainte ).

Atât mai spun: filmul este cu adevărat emoționant și nu doar pentru că ne aduce aminte de trăirile fiecărui supererou în parte, de momentele grele, de aspirații, de dorințe… de… de tot!!, ci și pentru că se duce în spate, sunt întâlniri emoționante care îți vor umple ochii de lacrimi, de bucurie, de tristețe, dar ține minte: lucrurile mari cer sacrificii pe măsură.

După ce vezi filmul ăsta, în mod cert n-o să vrei să te uiți la Regele Nopții care îți măcelărește personajele preferate în Game of Thrones. Nu de alta, dar câtă astfel de încărcătură emoțională să poată ducă cineva? Pe bune, acum!

 

ACȚIUNEA 8/10

Oh, da… fiecare scenă de luptă e mai intensă ca oricare din filmele anterioare. De ce? Pentru că simți miza în fiecare secundă, tensiunea acumulată, dorința de a readuce lucrurile la cum erau înainte păstrând, totuși, lucrurile bune întâmplate în ultimii 5 ani. Acțiunea în sine pe parcursul filmului nu e wow. În mare, cam știi cum se încheie fiecare bătaie, ești ținut puțin cu sufletul la gură când ceva nu merge așa cum ar trebui, dar nu e cine știe ce suspans. Finalul, însă…ohoo! Ce Wakanda Forever?! Avengers, assemble! O să ținem minte mult și bine replica asta. În sfârșit, Chadwick Boseman o să scape de toți oamenii ăia care îl stresau cu Wakanda forever pentru că acum toată atenția va fi îndreptată către Chris Evans. Apare și Captain Marvel, dă doi pumni și explodează o ditamai nava. Spectaculos? Poate, dar neimpresionant, mai ales când se strâng toate fetele la un loc să înfrunte o întreagă armată. Hey, nu mă înțelege greșit. Sunt ok cu girls, power și toate cele, dar scena aia chiar mi se pare trasă de păr și fără rost, dar, hey, Hollywood încearcă să fie politically correct. Ah, și nu, nu apare John Wick să îl înfrunte pe Thanos ( probabil era prins pe pământ cu toți asasinii ăia care vor să îl omoare în John Wick 3 ).

 

CGI 10/10

Vorbeam mai devreme de bătălia de la final. Ce o face cu adevărat epică? În mod clar CGI-ul care este DE-MEN-ȚI-AL. Nu știi unde să te uiți mai întâi, detaliile sunt foarte bine puse la punct, mișcările – fluide, monștrii – înfricoșători, efectele – de nota 10!! Acum, eu sunt curioasă de ceva: dacă pentru introul de la Black Panther le-a luat 2 luni să îl realizez, oare cât au muncit oamenii ăștia super talentați și mega răbdători la bătălia finală? Oricum, fața lui Banner arată mult mai bine, pegasul Valkirei e de-a dreptul angelic și trucurile magice ale lui Dr. Strange arată din ce în ce mai bine. Mai că l-aș recomanda să se înscrie la Cirque du Soleil, să le aducă niște diversitate oamenilor. Vorbeam într-un articol anterior despre tehnica stop-motion și cât de multă muncă necesită. Nici cu CGI-ul nu mi-e rușine, dar a meritat pe deplin!

 

PERSONAJUL PREFERAT 9,5/10

Aici, nu mai pot să dau note și, la naiba, îmi e foarte greu să aleg unul. Nat a rămas fermă pe poziții și nu a ezitat să facă orice era necesar pentru ca misiunea să fie un succes, Tony s-a rupt de la cea mai mare dorință a sa devenită, într-un final, realitate pentru a se alătura echipei, evoluția Nebulei e impresionantă…of, of, of…greu! După lungi dezbateri interne, am decis: personajul ( meu, cel puțin ) preferat din Endgame e Tony! O să te las pe tine să descoperi de ce.

 

SCENA PREFERATĂ 10/10

Finalul, dar finalul de după ce toată lumea care a dispărut în snap e adusă înapoi și ordinea spațiu-timp restaurată. Bătrânelul privind în zare, lăsând un cadou special unui prieten bun, găsindu-și, în sfârșit, pacea și liniștea mult meritată. Oh, da! Emoționant, n-am ce spune!

 

Una peste asta, Avengers: Endgame este de departe filmul cel mai ambițios, emoțional și cu cea mai mare influență asupra Universului Cinematic Marvel de până acum, reușind cumva să armonizeze mai mult de un deceniu de povestiri într-un climat de încredere ( și mai ales coerent ) – un obstacol de care s-au lovit multe francize blockbuster de nenumărate ori.

 

În mod inevitabil, filmul va provoca AANI de dezbateri aprinse printre fani, dar hey, una peste alta, prin Endgame Marvel a reușit să pună capăt primului capitol al sagei super-eroilor și, așa cum spune și Tony în film, și finalul face parte din drumul unui supererou.

 

Dacă te întrebi pe cine urăști după ce ai citit articolul ăsta: eu sunt Bianca!

Ne citim data viitoare